Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la biserica mea văd cum se nasc amintiri plăcute şi întâmplări binecuvântate!
Într-o eră a internetului şi a comunicării de secundă dar vără clipe constat că suntem presaţi de o tentaţie de a trata biserica drept o opţiune de produs! ne place sau nu ne place, e mai bun sa nu unprogram de joi sau duminică!
Virtual e posibil orice, poţi avea şi “un second life”, care între noi fie vorba nu e o viaţă de creştin, însă ispita e foarte mare să poţi căuta ce-ţi convine, iar sub masca hedonismului să încerci să impui moftul tău sub pretextul probabil că nu e har sau nu e nimic interesant acolo!
Când e bolnavă o biserică, nu poţi pur şi simplu să spui că e vina unora sau nu poţi să schimbi adresa de web din mintea ta! De ce?!?! Pentru că îţi place sau nu , Biserica e a lui Cristos!
Tehnic vorbind poţi avea o biserică virtuală, dar nu poţi avea părtăşie, nu poţi avea acte de cult, nu se pot întămpla multe, iar noi vom putea sta lejer acasă! Nu-i aşa că e comod şi călduţ**???!
Hedonism curat e să crezi că numai ce-ţi place ţie face parte din biserica unde te-ai regăsi şi împlini!
Nu cred în turişti creştini, nu văd pelerini bisericoşi decât în drum spre alte adunări, care în final se vor regăsi în alt loc şi cu ajutorul lui Dumnezeu în rândul celor care vor sta la dreapta tatălui!
Biserica nu e un raft de magazin cu produse care să placă ochiului!
Un proverb chinezezsc spune: “Adevărul nu place auzului, ce-i plăcut nu e adevărat!” Interesant nu?!?!
Consider că o biserică virtuală e posibilă dar puţin frecventabilă de Duhul Sfânt şi de slujit lui Cristos!
Să ne vedem la bisericile noastre unde ne-am întors la Dumnezeu şi unde L-am cunoscut pe Isus!
